Parcă mereu se simte o sabie a lui Damocles deasupra capului. Nu am fost eu nici primul nici ultimul ce a resimţit-o. Curios e că ştim că are şi un nume: Chronos. Punându-mi întrebări şi căutând măcar să îmi dau răspunsuri, nu prea am reuşit să dau de adevăratele motive pentru care mereu se intră în criză de timp. Firea umană, e adevărat că mereu e în căutare de nou, îşi complică existenţa cu banalităţi, dar... până la un punct.
Fără să vreau să fiu considerat un îmbuibat, venind pe tapet cu argument ştiinţifice, nu am putut să trec peste o observaţie din anul 1991, în timpul unei prelungi furtuni solare. Eram student, era sesiune. Şi nu era prima. Dar parcă în acea vară timpul era cu mult mai scurt. Pe lângă alte manifestări oarecum comune, caracteristică la toţi era criza de timp… Oare ce făcuse să ne schimbe? De ce înainte şi după această criză nu s-a resimţit, deşi problemele se cam înmulţeau? M-am întrebat atunci dacă nu exista o legătură între timp şi radiaţia fotonică... Dar am rămas doar la acel stadi: de întrebare.
Recent am citit un raport în care exista o informaţie: < După ce a avut o valoare constantă timp de milenii, “rezonanţa Schumann” a Terrei a început să crească, din 1980, de la 7,8 Hz, ajungand la 12 Hz, nivelul de astăzi.> Iar dacă e să “traduc” în sensul lui Chronos, rezultă că dată fiind creşterea frecvenţei vibratorii a Pământului, cele 24 de ore de viaţă ale unei zile sunt… doar 16 ore reale! Să spunem că deocamdată este încă bine şi acceptabil, deşi explică de ce nu mai avem suficient timp, suntem tot mai grăbiţi şi mai obosiţi.
Soarele a cam luat-o razna cu exploziile solare, planetele Galaxiei au luat-o razna, temperaturile au luat-o razna... oamenii, de asemenea, au luat-o razna. Oare chiar intrăm într-o altă etapă şi se arată semnele Apocalipsei?Îşi dau mâna religiile şi ştiinţa spre a dovedi că nimic nu e întâmplător şi că nimic nu e nou sub soare?
Nu prea avem încredere în religii vechi deşi ele au dovedit uneori şi superioritate. Ba ne mai uităm chiorâş şi la creştinism cu tot umanismul pe care, cel puţin în ziceri, încearcă să-l propăvăduiască... dar?... încă un dar...
Şi dacă tot e rămasă în aer o întrebare să mai fie una: deşi extraordinar de exact, calendarul mayas se opreşte în 22 decembrie 12. De ce? Moare timpul?
Poate că deja există mâini ridicate în dreptul tâmplei pentru a face un semn. Ca să nu stea prea mult şi să doară, dau un răspuns grăbit acum: Da! şi mă voi explica mai târziu.
Mai întâi de toate am nişte argument ştiinţifice:
-Alexei Dimitrov, un cercetător rus, a constatat că Luna îşi “fabrică” atmosferă proprie, alcatuită din compuşi ai sodiului, care acum se întinde pe o suprafaţă de 6000 kmp.
-Atmosfera lui Marte creşte rapid şi se crede că ar fi dus la defectarea lui Mars Observer, în 1997.
-Atmosfera Terrei este şi ea în schimbare, în straturile superioare formându-se un nou gaz, care nu exista până acum iar activitatea vulcanică a crescut de 5 ori din 1875 încoace.
-Venus suferă o creştere vizibilă a intensităţii luminoase.
-Câmpul magnetic al lui Jupiter s-a dublat iar între planetă şi unul dintre sateliţi s-a format un tub de radiaţie ionizată, similar descărcării Corona.
-Uranus şi Neptun au suferit recente inversări de poli, îşi măresc câmpul magnetic şi devin tot mai strălucitoare.
-Câmpul magnetic al Soarelui a crescut şi el cu 230% din 1901 încoace.
Deci peste tot explozii de energie. Cum şi Terra este un minuscul corp în univers, nici ea nu poate ieşi din acest joc. Jocul acesta are deja un
nume: Centura Fotonică, în care sistemul solar a început de prin ’98 să intre. Terra va păşi în joc, cu toate drepturile în 2012... Parcă acest an era pe buzele mayasilor?...
Şi ce s-ar putea întâmpla?
Orice fiinţă este alcătuită în primul rând din energie. Iar energia este informaţie, şi invers. Corpul material este doar învelişul altor corpuri energetice. Omul se încadrează şi el, fireşte, în organizarea universală. “Animal cu (uneori) raţiune”, fiinţa
umană a fost înzestrată cu capacitatea de a avea o paletă largă de trăiri, sentimente, gânduri.
Dovada că acestea sunt energii în stare pură ne este oferită de constatările de-a lungul timpului şi cercetările ştiintifice din ultimile două secole. Trăirile şi sentimentele negative creează energie negativă, nefastă, iar gândurile se pot chiar şi materializa, după cum s-a reuşit în proiectul Montauk. Ca orice energie, sentimentele, trăirile şi gândurile umane au o anumită vibraţie. O energie negativă nu poate avea, evident, decât o vibraţie joasă, pe principiul universal al evoluţiei. Iar vibraţiile scăzute sunt demolatoare.
În Univers, nimic nu este întâmplător iar totul este subordonat unui singur scop: perpetuarea şi evoluţia vieţii. Materia însăşi este înzestrată cu o inexplicabilă capacitate de a crea viaţa! Există legi universale chimice, fizice, astronomice şi chiar juridice. Ele nu sunt însă stricte, pentru că Universul nu este o armată, iar cuvântul de bază este diversitatea. Viaţa trebuie să evolueze prin forţe proprii, fără dirijări cazone, să se confrunte cu cele mai dificile situaţii.
Cine invinge merită să mearga mai departe. Chiar şi războaiele au rolul lor în programul universal. Nu sunt de dorit, în general, dar determină unitatea unei naţii sau a planetei, poate a unei întregi galaxii, şi evoluţia ştiinţifică, aducând o presiune şi o urgentare sporită în acest sens. Tot ele, aduc un examen energetic major, o separare între “buni şi răi”.
Fiindcă totul este energie, nici Universul nu face excepţie de la regulă. Aşa cum el a fost creat prin explozia colosală a unui… atom, tot aşa există surse de energie pozitivă ce alimentează galaxiile iar de la acestea, prin sori, sistemele solare. Aceste energii sunt de frecvenţă foarte înaltă, pentru a putea străbate distanţele imense, pîna la sorii captatori. Intâlnirea cu Centura Fotonică pare să ducă la transformarea omului profeţită de Biblie, la o teribila experienta spirituală.
Deci... conflict energetic: oamenii cu un comportament egoist şi, deci, cu vibraţii scăzute în aura energetică nu vor supravieţui radiaţiei de înaltă frecvenţă existentă în Centura Fotonică. Cu alte cuvinte, va avea loc o mare selecţie naturală pe baza spirituală amintită.
Şi aşa parcă ajungem la cei aleşi... Nu e cazul să mai spun aici, cred, că până la urmă aceasta este esenţa creştinismului. O spun eu, cel care
nu a apărat niciodată creştinismul. Dar... -fără să mai pun semnul întrebării- trebuie să dau Cezarului ce-i al lui...
Am spus de mai multe ori că trecem prin Apocalipsa Sufletelor. Un război între oameni, materiallizat eminamente energetic. Bun, ca orice război, nu este, dar face o preselecţie şi o pregătire a celor aleşi. Este precum un vaccin, dar un vaccin cu destulă viaţă. Cei ce se vor imuniza vor putea trece pragul.
Şi dându-mă ca exemplu, fără amănunte suplimentare, pot să declar cu mâna pe inimă că acesta este adevăratul proces. Punerea la încercări... apoi
va veni “judecătorul suprem”, va da verdictul şi vor începe execuţiile Armaghedonului. Apocaliptic, incredibil, dar
dacă aşa va fi?
Î>n momentul intrării în Centura
Fotonică se va produce un amplu proces de rearmonizare, de recalibrare a frecvenţelor propriului corp uman cu cele de referinţă din Univers, ducând la o creştere a celor umane. Este aşa-numita “înălţare”, “ridicare la Cer”, de care vorbesc şi vechile scrieri. Nu doar cele creştine.
“Înălţarea” fiind bruscă şi puternică, cei cu vibraţii joase, negative (răutate, egoism etc.) nu vor rezista transformării.
Frecvenţele genomului uman şi ale ADN-ului sunt foarte înalte, vibraţiile foarte fine. Sunt în fapt lumina, ceea ce explică realismul vizibilităţii aurei la zei, sfinţi... Dr. Berrende Fox a constatat că, de 20 de ani, oamenii au început să se schimbe la nivel celular iar unii chiar şi-au dezvoltat noi lanţuri în structura ADN-ului, fapt observat prin teste de sânge. Apoi a mai apărut ceva interesant: “clonarea” părinţilor în urmaşi, inexplicabilă (încă) genetic.
Ce se va întâmpla cu bătrânul Chronos? Ce se va întâmpla în momentul intrării în Centura Fotonică, în 2012 sau în alt an, este pur şi simplu de neînchipuit: întreaga planetă, inclusiv omenirea, va trece într-o altă dimensiune! Mai concret: 24 de ore vor fi… 0 (zero) ore efective, deci timpul terestru nu va mai exista! (Limita unui şir (aici valoarea foarte mare a frecvenţei) ce tinde spre infinit este zero). Mi se va spune că nu este exact zero, însă totul are o limită minimă în acest univers infinit, astfel că nesemnificativa valoare a timpului nu îşi găseşte însemnătate. Atât şi nu dezvolt teoria...). Iar pentru că o nenorocire nu vine niciodată singură, în acel “Punct Zero” se vor inversa şi Polii Magnetici ai Pământului. Deci... “regele” Chronos va muri. “Le roi est mort!”. Dar altceva îi va lua locul “Vive le roi!”. Poate o regină, numită Armonie sau, de ce nu, Iubire...
Ce se va întâmpla “după”?
-intuiţia şi capacităţile paranormale se dezvoltă mai repede; se vor înmulţi telepaţii;
-folosirea unei părţi mai mari din creier, peste 10-15% cât în prezent;
-toate bolile incurabile vor dispărea, inclusiv SIDA şi cancerul (ADN!)
-corpul fizic va începe să se schimbe şi probabil totul va fi transparent în aură!
-mult mai multe, care or să fie cunoscute atunci!!
Am găsit curajul de a aşterne aceste rânduri nu pentru a fi o poveste. Spun asta şi risc să fiu catalogat. Nici ca să mă împopoţonez cu o aură de clarvăzător. Pentru că nu sunt nici povestitor, nici Mafalda să le ştiu pe toate şi nici prooroc. Am scris ceea ce percep eu, cu bagajul meu de cunoştinţe, cu trăirile mele, cu simţurile mele.
Iar dacă e să mai spun ceva, aş spune, repetând poate a nu ştiu câta oară cuvintele celor trecuţi prin viaţă, cuvinte venind din vechime: ”Iubeşte-ţi aproapele”. Reînvăţaţi ce înseamnă a iubi. Nu priviţi de sus, nu priviţi peste umăr. Şi nu uitaţi ideea cu dansul ursului: azi la mine, mâine la tine.
Să fim mai drepţi, să fim mai buni. Şi să iubim…
Hai să regăsim din nou puterea
De-a da morţii un atac sublim,
Să uităm şi răul şi durerea
Să-nvăţăm, din nou, să ne iubim.
